Cetele de feciori

În fiecare localitate din Ţara Făgăraşului, în perioada sărbătorilor de iarnă se organizează cete de feciori, un obicei străvechi care s-a păstrat până în ziua de azi. Satul făgărăşean este în sărbătoare, prinde viaţă în perioada 24 decembrie, Ajunul Crăciunului, până la 7 ianuarie, de Sf. Ioan. Răsună satele de colindele feciorilor, de jocul popular tradiţional organizat în vatra satului, este o paradă minunată a costumelor populare tradiţionale specifice fiecărui sat făgărăşean. Ceata de feciori este atracţia zonei şi merită văzută în fiecare iarnă. Ceata de feciori organizată în fiecare sat făgărăşean îşi începe activitatea cu obiceiul colindatului. În Ajunul Crăciunului fiecare gospodărie făgărăşeană este colindată cu colindele specifice fiecărui sat. Este evenimentul care merită văzut de turiştii care vizitează satul făgărăşean. Tot în Ajunul Crăciunului copiii din sate de până la 14 ani se organizează şi ei în cete numite ,,Irozi". Îşi încep colinda Irozilor încă din dimineaţa Ajunului de Crăciun, până la lăsarea întunericului. Ei prezintă în fiecare casă, sub formă de scenetă, viaţa şi întâmplările Mântuitorului Iisus legate de Naşterea Sa. Este un alt punct de atracţie al satului făgărăşean din perioada Crăciunului. Parada Cetelor de feciori Este manifestarea ce se organizează anual la 7 ianuarie, când se sparg cetele de feciori. Are loc la Făgăraş şi participă toate cetele din Ţara Făgăraşului. Feciorii invită şi fetele care au jucat în vatra satului. Feciorii şi fetele îmbrăcaţi în tradiţionalele costume populare ale satului făgărăşean colindă, joacă şi îşi prezintă frumoasele costume populare. Pentru turişti este evenimentul de la care pot rămîne cu frumoase amintiri.

Obiceiuri de Crăciun

În fiecare sat, începând cu Ajunul Crăciunului, se derulează ca într-un film obiceiurile de Crăciun: colindatul în Ajun la fiecare gazdă din sat, urmând apoi fetele satului la care se face joc. În fiecare zi de Crăciun se face joc cu învârtită, feciorească, haţegană, zăuritul fetelor, se merge la biserică unde se colindă, zăuritul celor care poartă numele Vasile, 1 ianuarie, şi al Ionilor, pe 7 ianuarie, jocul ţurcii, a berbecului şi Steaua. De la Cârţişoara până la Şinca Nouă, de la Arpaş până la Şercaia, Părău şi Şoarş, se păstrează aceste obiceiuri. Turiştii pot avea un sejur tradiţional în satele făgărăşene în perioada sărbătorilor de iarnă.

Pravălia Sovi-Mar

Producător produse agroalimentare, preparate cu mare drag după rețete tradiționale. Veneția de Sus, Brașov, Tel: 0742 811 221

Biserica evanghelică din Hălmeag

Din 1211 a existat aici un sat săsesc, cu o cetate ridicată probabil în locul actualei grădini a bisericii. În 1488 turcii au nimicit localitatea, după care familii de maghiari s-au stabilit în localitatea golită. Trăind în mediu săsesc, maghiarii catolici au trecut la religia luterană. Biserica fortificată nemodificată de-a lungul anilor, poartă anul construcţiei: 1160-1190. În interiorul ei, pe sculptura consolelor şi a cheilor de boltă, se întâlnesc elemente figurative. Statuia împărătesei Elisabeta, ridicată după moartea ei, realizată de sculptorul Hargitai Nándor, se poate vedea şi astăzi în grădina bisericii.

Festivalul narciselor

In jurul datei de 21 mai, de sărbătoarea Sf. Constantin şi Elena, are loc deschiderea Poienii narciselor din Vad. În Poiana Narciselor, Primăria Şercaia organizează un frumos spectacol de muzică, joc şi voie bună, în care participanţii pot culege narcise şi admira stejarii seculari din poiană.

Muzeul sătesc Matei Manea din Copăcel

Muzeul satesc din Copacel a fost reamenajat si redeschis publicului in cadrul Festivalului La Copacel de sarbatori in 27 decembrie 2011. Obiectele expuse in incaperi din incinta scolii din localitate, sunt reprezentative pentru traditiile si mestesugurile locale, pentru istoria localitatii si a zonei. Muzeul a primit numele profesorului Matei Manea, cel care, cu aproape o jumatate de secol in urma, a avut initiativa infiintarii acestui asezamant cultural si a inceput sa stranga de la sateni obiectele expuse. Multe dintre ele sunt obiecte de patrimoniu, deosebit de valoroase prin informatiile pe care le detin despre modul de viata, folclorul si creditele vechilor locuitori ai satului.

Piramidele de la Şona

Pe dealurile care împrejmuiesc satul Şona se găsesc nişte movile de pământ înalte de 20-30 metri, pe care localnicii le-au botezat „guruieţi". Piramidele de la Şona au starnit multe dispute asupra originii lor, dar şi datorită unor fenomene ciudate care au loc în zonă. Sătenii spun că apa aşezată la o anumită înălţime capătă proprietăţi curative, iar carnea nu intra în putrefacţie. Cele opt movile de pământ se înalţă pe un deal de la marginea satului şi sunt amplasate pe două linii paralele. Bătranii povestesc că, pe vremuri, un uriaş ar fi trecut Oltul şi şi-a scuturat încălţările de noroi exact pe locul unde se înalţă guruieţii. Într-o altă poveste, piramidele au fost ridicate de turci, care atunci când plecau spre apus, îşi lăsau din turbane pământul adus de acasă. Cercetatorii însă au comparat guruieţii de la Şona cu tumulii în care erau îngropate căpeteniile celte sau scite, mai ales că aceste popoare au traversat şi teritoriul României. Arheologii au găsit în jurul piramidelor ceramică din epoca târzie a bronzului şi din perioada Hallstat. O ipoteză interesantă a fost lansată de un cercetător basarabean, care crede că guruieţii sunt nişte vestigii dacice. Andrei Vartic susţine că alte patru piramide asemănătoare există şi la marginea satelor Hălmeag şi Buneşti, iar dacă se uneşte pe hartă locul unde există guruieţii cu varful Omu, se obţine un triunghi dreptunghic, cu unghiuri de 60 şi 30 de grade. Un alt triunghi, mai mare, are în vârfuri cetatea dacică de la Racoş, varful Omu şi cetatea dacică Sarmizegetusa.

Biserica din lemn din Şinca Nouă

Este monument istoric, construită din lemn, in jurul anului 1600. Bisericuţa a constituit centrul spiritual în jurul căruia s-a format localitatea Şinca Nouă. Este singura bisericuţă din Ţara Făgăraşului care a scăpat nedistrusă de generalul Buccow, datorită simplului fapt că nu a fost gasită de acesta. A fost restaurată în anii 1927 şi 1997 şi resfinţită în anul 1998. Este situată pe deal, la poalele Munţilor Făgăraş, pe valea Şincii, la o distanţă de 30 km de Municipiul Făgăraş şi 50 de km de Municipiul Braşov.

Mănăstirea Şinca Nouă

Pe locul vechii mănăstiri arse de generalul Bukow, a fost ridicat schitul cu hramul „Duminica Sfinţilor Români". Aşezămîntul are şi câteva chilii şi un paraclis. Să ajungi la schit parcurgi un drum de munte, anevoios şi îngust, care aminteşte parcă de Muntele Athos şi de alte sihăstrii greu accesibile, după care ţi se înfăţişează liniştea şi frumuseţea locului.

Cariera de argilă Holbav

Stațiunea paleontologică de argilă Localizată în apropierea comunei, pe Dealul Ghirtalău, între Pârâul Crucii şi Pârâul Lupului, desemnată arie protejată în anul 2004, cuprinde fosta carieră de argilă Holbav. Succesiunea litologică de aproximativ 230 – 250 de metri lungime a rezervaţiei, reprezintă un sit geologic de cercetare ştiinţifică pentru facultăţile de specialitate în domeniile geologie, geografie, protecţia mediului, ecologie sau minerit.

Parada Cetelor de feciori

Este manifestarea ce se organizează anual la 7 ianuarie, când se sparg cetele de feciori. Are loc la Făgăraş şi participă toate cetele din Ţara Făgăraşului. Feciorii invită şi fetele care au jucat în vatra satului. Feciorii şi fetele îmbrăcaţi în tradiţionalele costume populare ale satului făgărăşean colindă, joacă şi îşi prezintă frumoasele costume populare. Pentru turişti este evenimentul de la care pot rămîne cu frumoase amintiri.

Ziua eroilor

De Înălţare, în fiecare sat se comemorează eroii căzuţi în cele două războaie mondiale. La monumentele ridicate în memoria acestora care se găsesc în fiecare sat făgărăşean, se organizează parastase, elevii de la şcoli prezintă spectacole patriotice.

EQUUS Silvania

Intinsa pe pășunile de pe marginea satului tradițional Șinca Nouă se află Equus Silvania, o pensiune și un centru de echitație care combină cu pasiune standardele internaționale și tratamentul animalelor cu tradițiile, bucătăria și stilul de viață românesc. Selectarea traseelor pentru excursii, se face cu mare grijă si atentie fata de preocupările legate de conservare. Se evită zonele sensibile, cum ar fi zonele de odihnă zilnica ale faunei sălbatice sau zonele importante in fiecare sezon pentru animale, cum ar fi cele create de cerbul roșu de râu. La Equus Silvania se folosesc în principal alimente ecologice produse local. Oamenii din Sinca Noua, în general, nu folosesc pesticide sau îngrășăminte artificiale, iar animalele sunt păstrate în continuare pe vechiul mod: în afara pășunilor. Grădina proprie oferă ceapă proaspătă, salată, dovlecei, roșii, ardei, fructe de pădure, mazăre, fasole și multe alte legume și fructe. Alte alimente cum ar fi lapte, ouă, miere, cartofi, miel și carne de vită sunt cumpărate de la fermierii din vecinătate. Carnea de porc, puiul, rațele, gâștele și toate tăieturile la rece sunt din producția noastră proprie. Suntem deosebit de mândri de hameiul nostru, de cârnați și de șuncă.

Obiceiuri de Crăciun

În fiecare sat, începând cu Ajunul Crăciunului, se derulează ca într-un film obiceiurile de Crăciun: colindatul în Ajun la fiecare gazdă din sat, urmând apoi fetele satului la care se face joc. În fiecare zi de Crăciun se face joc cu învârtită, feciorească, posovoaica, zăuritul fetelor, se merge la biserică unde se colindă, zăuritul celor care poartă numele Vasile, 1 ianuarie, şi al Ionilor, pe 7 ianuarie, jocul ţurcii, a berbecului şi Steaua. De la Cârţişoara până la Şinca Nouă, de la Arpaş până la Şercaia, Părău şi Şoarş, se păstrează aceste obiceiuri. Turiştii pot avea un sejur tradiţional în satele făgărăşene în perioada sărbătorilor de iarnă.

Biserica Sfântul Nicolae

La întemeierea satului, populaţia a crescut, iar bisericuţa schitului era neîncăpătoare, astfel că sătenii au edificat o biserică mare din piatră. Construcţia ei a început în 1892 şi s-a finalizat în 1894, când biserica a fost sfinţită de mitropolitul Miron Romanul, însoţit de un sobor de preoţi din Ţara Făgăraşului. Ea a fost închinată Sfântului Ierarh Nicolae, ca şi vechea bisericuţă de lemn. Fundaţia este făcută din blocuri mari de piatră cioplită, adusă de enoriaşi cu căruţele şi cu săniile din carierele de la Perşani, aflate la 20 de kilometri distanţă. Zidurile trainice şi bolţile sunt zidite din cărămidă arsă, iar lemnul a fost donat de oameni, printre care familia Bârsan din Şinca Veche. Este cea mai mare biserică din zonă, înălţimea interioară în cheia bolţilor fiind de 10 metri. Între anii 2001-2003, biserica a fost pictată în tehnica frescă de către pictorul Dorel Beşleagă şi s-a cumpărat un clopot nou în locul celui vechi, care s-a fisurat.

Turbăria Mândra

Turbăria Mândra se află în apropierea DN1, la 5 km de localitatea Mândra şi se întinde pe o suprafaţă de 100 de hectare. Stratul de turbă are o grosime ce depăşeşte 9 m, iar depozitul total comensurat este de cca 180.000 ml. La baza zăcămîntului de turbă se află o pungă de apă pe un strat de mâl nisipos, ceea ce-l face periculos pentru a fi explorat de om. Umiditatea favorizează specii de plante precum Menyanthes trifoliata, Betula pubescens, Caltha laeta, Alisma plantagoaguatica, iar fauna este specifică acestor areale umede: Emys orbicularis, Triturus cristatus, Hyla arboreia. Turbăria Mândra, cum este cunoscută locului, este acum o mlaştină în care trăiesc specii diferite de animale şi păsări. În trecut, de aici se exploata turba care ajungea în toate colţurile ţării. Locul a devenit acum un punct de atracţie pentru vânătoare, dar şi pentru fotografii care pot obţine aici imagini deosebite cu plante, păsări şi animale.

Biserica evanghelică din Şercaia

Biserica săsească din Şercaia, atestată în anul 1429, se află sub patronajul Sf. Caterina. Această biserică a suferit distrugeri repetate, a fost dărâmată şi reconstruită între 1868 şi 1875 în stil gotic. Arhitect a fost inginerul Josef Sampek din Braşov. Biserica a fost reorientată pe direcţia nord-sud. Altarul a fost construit după planurile inginerului oraşului Braşov, Peter Bartesch. Basorelieful Cinei celei de Taină a fost realizat de către profesorul de sculptură Hermann, după pictura lui Leonardo da Vinci. De-o parte şi de alta a lucrării au fost aşezate două statui de ghips, ale apostolilor Petru şi Pavel, care au rezistat până la Primul Război Mondial. Aceste statui au fost distruse în 1916 şi înlocuite cu două picturi în ulei ale lui Eduard Morres, în 1928. Acestea îl reprezintă pe Sf. Pavel cu sabia şi pe Martin Luther sub forma sfântului Cristofor. Turnul bisericii poartă data 1691, dar se presupune că vechimea acestuia ar fi mai mare. Lângă turnul bisericii săseşti se află o clădire cu două nivele, datând din anii 1776 -1777, declarată monument arhitectonic.

Pravalia Popeneciu Simona

Producator suc de mere, direct din livada lui Prâslea cel Voinic și a Merelor de Aur, din Țara Făgărașului. Suc de mere 100% natural, pasteurizat, fără conservanți, fără coloranți, fără adaos de zahăr sau apă, provenit din mere românești. Părău, Veneția de Jos, Brașov, Tel: 0745 387 066

Tratamente cu plante

Chiar la intrarea în localitatea Sebeş, se află un cabinet de medicină naturistă foarte cautat de oameni din toate colţurile ţării. Aici turiştii se pot relaxa la masaje, pot face tratamente cu plante sau ceaiuri medicinale. O familie de localnici oferă astfel de servicii turiştilor de mai bine de un deceniu.

Cetatea Comăna

Cetatea Comăna, situată la 15 km în amonte de Comăna de Jos, pe Valea cu acelaşi nume, a fost construită în secolele XII-XIII de comunitatea locală pentru a asigura independenţa Ţării Făgăraşului faţă de invazia maghiară. De asemenea, vestigiile localităţilor dacice şi prefeudale din lunca Oltului (care curge la 500 m de sat), atestă existenţa multimilenară a oamenilor în aceste locuri.

Parada Cetelor de feciori

Este manifestarea ce se organizează anual la 7 ianuarie, când se sparg cetele de feciori. Are loc la Făgăraş şi participă toate cetele din Ţara Făgăraşului. Feciorii invită şi fetele care au jucat în vatra satului. Feciorii şi fetele îmbrăcaţi în tradiţionalele costume populare ale satului făgărăşean colindă, joacă şi îşi prezintă frumoasele costume populare. Pentru turişti este evenimentul de la care pot rămîne cu frumoase amintiri. Cetele de feciori În fiecare localitate din Ţara Făgăraşului, în perioada sărbătorilor de iarnă se organizează cete de feciori, un obicei străvechi care s-a păstrat până în ziua de azi. Satul făgărăşean este în sărbătoare, prinde viaţă în perioada 24 decembrie, Ajunul Crăciunului, până la 7 ianuarie, de Sf. Ioan. Răsună satele de colindele feciorilor, de jocul popular tradiţional organizat în vatra satului, este o paradă minunată a costumelor populare tradiţionale specifice fiecărui sat făgărăşean. Ceata de feciori este atracţia zonei şi merită văzută în fiecare iarnă. Ceata de feciori organizată în fiecare sat făgărăşean îşi începe activitatea cu obiceiul colindatului. În Ajunul Crăciunului fiecare gospodărie făgărăşeană este colindată cu colindele specifice fiecărui sat. Este evenimentul care merită văzut de turiştii care vizitează satul făgărăşean. Tot în Ajunul Crăciunului copiii din sate de până la 14 ani se organizează şi ei în cete numite ,,Irozi". Îşi încep colinda Irozilor încă din dimineaţa Ajunului de Crăciun, până la lăsarea întunericului. Ei prezintă în fiecare casă, sub formă de scenetă, viaţa şi întâmplările Mântuitorului Iisus legate de Naşterea Sa. Este un alt punct de atracţie al satului făgărăşean din perioada Crăciunului.

Parada Cetelor de feciori

Este manifestarea ce se organizează anual la 7 ianuarie, când se sparg cetele de feciori. Are loc la Făgăraş şi participă toate cetele din Ţara Făgăraşului. Feciorii invită şi fetele care au jucat în vatra satului. Feciorii şi fetele îmbrăcaţi în tradiţionalele costume populare ale satului făgărăşean colindă, joacă şi îşi prezintă frumoasele costume populare. Pentru turişti este evenimentul de la care pot rămîne cu frumoase amintiri. Cetele de feciori În fiecare localitate din Ţara Făgăraşului, în perioada sărbătorilor de iarnă se organizează cete de feciori, un obicei străvechi care s-a păstrat până în ziua de azi. Satul făgărăşean este în sărbătoare, prinde viaţă în perioada 24 decembrie, Ajunul Crăciunului, până la 7 ianuarie, de Sf. Ioan. Răsună satele de colindele feciorilor, de jocul popular tradiţional organizat în vatra satului, este o paradă minunată a costumelor populare tradiţionale specifice fiecărui sat făgărăşean. Ceata de feciori este atracţia zonei şi merită văzută în fiecare iarnă. Ceata de feciori organizată în fiecare sat făgărăşean îşi începe activitatea cu obiceiul colindatului. În Ajunul Crăciunului fiecare gospodărie făgărăşeană este colindată cu colindele specifice fiecărui sat. Este evenimentul care merită văzut de turiştii care vizitează satul făgărăşean. Tot în Ajunul Crăciunului copiii din sate de până la 14 ani se organizează şi ei în cete numite ,,Irozi". Îşi încep colinda Irozilor încă din dimineaţa Ajunului de Crăciun, până la lăsarea întunericului. Ei prezintă în fiecare casă, sub formă de scenetă, viaţa şi întâmplările Mântuitorului Iisus legate de Naşterea Sa. Este un alt punct de atracţie al satului făgărăşean din perioada Crăciunului.

Cojocăritul şi ţesutul

Cojocaritul este un obicei specific satului făgărăşean, frumusetea cojoacelor fiind recunoscuta pe plan mondial. Femeile satelor făgărăşene păstrează şi astăzi şi practică ţesutul. Războaiele de ţesut sunt aşezate în camera de lucru a gospodăriilor făgărăşene pe tot parcursul lunilor de iarnă, când sunt ţesute cele mai diversificate obiecte, de la ţoale, la cârpe de perete şi ştergare, până la costume populare. Turiştii îşi pot achiziţiona astfel de obiecte şi, mai mult, pot învăţa din arta ţesutului poposind alături de îndemânaticile ţărănci. Ziua eroilor De Înălţare, în fiecare sat se comemorează eroii căzuţi în cele două războaie mondiale. La monumentele ridicate în memoria acestora care se găsesc în fiecare sat făgărăşean, se organizează parastase, elevii de la şcoli prezintă spectacole patriotice. Festivalul „La Copăcel de sărbători” Infiintat in anul 2007 din initiativa Asociatiei S.O.S. Tara Fagarasului, manifestarea cultural artistica „La Copacel de sarbatori" aduna an de an in ziua de Sf.Stefan fii satului in jurul traditiilor si obiceiurilor de iarna. Evenimentul debuteaza cu slujba de Sf. Stefan de la biserica Sfanta Treime, iar punctul culminant il reprezinta spectacolul organizat la caminul cultural. Jocul si voia buna sunt completate de vizita lui Mos Craciun pentru copii cuminti, sarmalele si vinul fiert pentru adultii cuminti. Obiceiuri de Crăciun În fiecare sat, începând cu Ajunul Crăciunului, se derulează ca într-un film obiceiurile de Crăciun: colindatul în Ajun la fiecare gazdă din sat, urmând apoi fetele satului la care se face joc. În fiecare zi de Crăciun se face joc cu învârtită, feciorească, haţegană, zăuritul fetelor, se merge la biserică unde se colindă, zăuritul celor care poartă numele Vasile, 1 ianuarie, şi al Ionilor, pe 7 ianuarie, jocul ţurcii, a berbecului şi Steaua. De la Cârţişoara până la Şinca Nouă, de la Arpaş până la Şercaia, Părău şi Şoarş, se păstrează aceste obiceiuri. Turiştii pot avea un sejur tradiţional în satele făgărăşene în perioada sărbătorilor de iarnă.

Poiana Narciselor

Rezervaţia naturală Dumbrava Vadului, cunoscută sub numele de Poiana Narciselor, este situată în comuna Şercaia, la 4 km de localitatea Vad şi la 60 km de Braşov. Din DN1 (E68), în centrul localităţii Şercaia se bifurcă DC 65, care trece prin satul Vad, iar de acolo spre Sud-Vest încă 4 km şi se ajunge în Poiana Narciselor. Rezervaţia are o vechime de peste 600 de ani, conform documentelor, şi se întinde pe o suprafaţă de 394, 90 hectare. Este o rezervaţie naturală unică în Europa, în luna mai înflorind aici milioane de narcise (Narcissus stellaris), cel puţin 150 de narcise pe un metru pătrat. Pe lângă coprine, cum le spun localnicii, aici înfloresc şi irişii. Abundenţa narciselor este favorizată în primul rând de solul podzolic cu urme de mlaştină şi de umbra slabă a stejarilor. Se spune că pe aici ar fi trecut dregătorii lui Mircea cel Bătrân, la 1390-1400, pentru a-i pune în posesie pe trei dintre boierii răsplătiţi de domnitor. Toţi au fost fascinaţi de mirosul miilor de coprine înflorite. Şi Vlad Ţepeş a trecut cu oastea lui prin Dumbravă, mergând pe ,,drumul regal", la 1459-1460, pentru a-i pedepsi pe saşii ardeleni care-i adăposteau pe pretendenţii la tronul ocupat de domnitor. Ei au incendiat locul şi satele din jur. Poiana a fost vizitată şi de împărăteasa Maria Tereza la 1771, iar doi ani mai târziu, de fiul acesteia, Iosif al II-lea. În fiecare primăvară, în preajma datei de 21 mai, în Dumbrava Vadului se organizează Festivalul Narciselor, festival de etnografie şi folclor. Aici s-a filmat un episod al filmului artistic românesc ,,Neamul Şoimăreştilor", ecranizare a romanului cu acelaşi nume, scris de Mihail Sadoveanu. În 1765, satul a fost militarizat în întregime și a făcut parte din Compania a XI-a de graniță a Regimentului I de Graniță de la Orlat până în 1851, când a fost desființat.

Roata de foc

Este un obicei păstrat la Şinca Nouă şi care se desfăşoară în fiecare an în prima săptămînă înainte de Postul Paştelui. Este un obicei care aminteşte de tradiţiile dacice şi în care se angrenează tot satul, de la copii la bătrîni. Roata de foc este mânuită de feciorii de ceată.

Biserica din Mândra

Este cea mai veche biserică din comună, declarată monument istoric. Pe colina satului Mândra, în cel mai înalt punct al zonei, a fost edificată la anul 1779 Biserica ortodoxă, în stil brâncovenesc, ,,Sfânta Treime". Sătenii, 190 la număr la acea vreme, au cărat piatra şi cărămida tocmai de la Perşani cu căruţele, de la 20 km depărtare, pentru a clădi locaşul satului. Odată zidită, construcţia a fost acoperită cu ţiglă, iar turnul cu tablă. Unic în Ţara Făgăraşului este iconostasul care este pictat pe lemn de la 1801. Pictura originală a bisericii datează din 1821 şi documentele indică pictorul Savu Zugravu. În acelaşi an a fost sfinţită de mitropolitul Vasile Moga. Este un punct de atracţie turistică pe de o parte prin amplasamentul locaşului, dar şi prin vechimea lui.

Biserica Cuvioasa Paraschiva (de Sus)

Biserica este monument istoric din satul Râuşor, din comuna Mândra. Biserica ortodoxă a fost zidită în jurul anului 1810, deoarece vechea biserică a ars, din ea rămânând doar altarul. Tradiţia spune că a fost ridicată pe timpul lui Constantin Brâncoveanu (1698) de către o femeie din Muscel, numită Stanca Neacşu. Biserica nu a fost niciodată pictată, ci numai zugravită, ultima dată în 1951. În anul 1908 s-au adus unele modificări construcţiei, biserica de astăzi fiind mai mare şi mai înaltă decît cea iniţială. În Râuşor, satul de Jos, a fost edificată, cam în aceeaşi vreme, o altă biserică ortodoxă, care a primit denumirea de ,,Biserica Cuvioasa Paraschiva de Jos“. Edificiul este monument istoric care are şi hramul Sfântului Andrei.

Obiceiuri de Crăciun

În fiecare sat, începând cu Ajunul Crăciunului, se derulează ca într-un film obiceiurile de Crăciun: colindatul în Ajun la fiecare gazdă din sat, urmând apoi fetele satului la care se face joc. În fiecare zi de Crăciun se face joc cu învârtită, feciorească, haţegană, zăuritul fetelor, se merge la biserică unde se colindă, zăuritul celor care poartă numele Vasile, 1 ianuarie, şi al Ionilor, pe 7 ianuarie, jocul ţurcii, a berbecului şi Steaua. De la Cârţişoara până la Şinca Nouă, de la Arpaş până la Şercaia, Părău şi Şoarş, se păstrează aceste obiceiuri. Turiştii pot avea un sejur tradiţional în satele făgărăşene în perioada sărbătorilor de iarnă.

Biserica Ortodoxă cu hramul „Sfântul Nicolae”

Biserica Ortodoxă cu hramul „Sfântul Nicolae” din Comăna de Jos se află în partea stângă a şoselei ce duce de la Rupea la Făgăraş, la capătul satului. După ce biserica cu hramul „Cuvioasa Paraschiva” a fost preluată şi dată credincioşilor trecuţi la greco-catolicism, aflăm din conscripţia publicată de Virgil Ciobanu sub titlul „Statistica românilor din Ardeal” făcută de Administraţia Austriacă în anul 1760-1762, copiată din arhiva de război din Viena, că locuitorii comunei Comăna de Jos, în majoritate ortodocşi nu aveau biserică. După această dată nu se cunoaşte data când ortodocşii şi-au zidit biserică. În protocolul cununaţilor se ştie şi se aminteşte că biserica cu hramul „Sfântul Nicolae” exista în anul 1806, având ca preot pe Ioan Popa. Biserica aceasta este mai mare şi cu trei cupole interioare la pronaos, naos şi altar, deşi condiţiile de lucru erau grele. Construcţia este din piatră brută şi zidărie de cărămidă, cu bolţi şi calote semisferice peste pronaos şi naos.

Biserica din Veneţia de Sus

Biserica din Veneţia de Sus este construită înainte de 1776, pe locul unei biserici de lemn mai vechi. La ridicarea ei s-au folosit unele materiale recuperate de la mănăstirea din pădure, distrusă în 1761 odată cu celelalte aproape 40 de mănăstiri din Ţara Făgăraşului, la ordinul generalului Bukow. Turnul clopotniţă, cu ziduri groase de 1,35 m, a fost ridicat mai târziu, în 1830. La exterior, împrejurul bisericii, se desfăşoară un soclu scos în afară, iar deasupra lui apare un brâu zimţat, format din cărămizi aşezate în zig-zag. Actualul clopot mare al bisericii a fost turnat la Ploieşti şi adus de Lascu Anişor Butum şi Nicolae Boboiescu, în anul 1936, deoarece clopotele de la bisericuţa veche fuseseră luate de către armata austro-ungară în 1916, în timpul primului război mondial. Biserica este aşezată în mijlocul satului, pe strada principală, având hramul „Sfânta Cuvioasă Paraschiva". Pictura este foarte veche, realizată în anii 1776-1778 de către ierodiaconul Constantin din Braşov. Tehnica iniţială ar putea fi "al fresco" terminate "al secco", pe zone întinse cu intervenţii ulterioare la chipuri şi mâini, prin adăugarea unui grund peste vechile chipuri şi pictarea într-un stil realist a portretelor ce se văd astăzi.

Muzeul de pânze şi poveşti

Muzeul adună într-o colecţie inedită pânze deosebite din toate colţurile lumii, ţesute, cusute sau brodate de mână, tradiţionale, specifice, autentice, cu poveşti speciale. Este primul Muzeu de pânze şi poveşti, cu o zonă de expunere, cu atelier de creaţie fashion (fusion old-new) şi suveniruri, cu zonă food pentru scovărzi şi sirop, cu o carte poştală specială în loc de bilet de intrare, care poate să fie scrisă şi trimisă pe loc, oriunde în lume, Cu Shura Chic - pentru concerte şi expoziţii, cu o cameră specială de poveşti. Este amplasat în satul Mândra, la numarul 137.

Biserica Sf. Paraschiva din Grid

Biserica parohiei ortodoxe din Grid are hramul Sf. Cuvioasă Parascheva şi a fost zidită pe la anul 1641, date conţinute într-un document găsit sub tabla care acoperă turnul. La data zidirii ei biserica a avut lungimea de 5 metri, cu altar cu tot (acesta avea 2,5 metri). Cupola s-a făcut din piatră de Crisbav şi se păstrează şi astăzi deasupra altarului cu două uşi. Pictura a fost executată de pictorul Ioan Dako din Braşov, însă ea s-a păstrat numai până în anul 1898. La sfârşitul sec. al XVII-lea, biserica din Grid este cedată parohiei unite, ortodocşii fiind nevoiţi să-şi găsească un alt loc în care să-şi poată săvârşi slujbele bisericeşti, ceea ce au şi făcut, amenajâdu-şi o bisericuţă din lemn, apoi între anii 1857-1865 construind o biserică din piatră şi cărămidă. Deşi mare şi frumoasă, din cauza deplasărilor de teren ea a avut nevoie de mai multe consolidări de-a lungul anilor, iar în urma cutremurului din 1940 nu a mai rezistat.

Bisericile din Veneţia de Jos

Biserica cu hramul Cuvioasa Parascheva este prima biserică construită din piatră în satul Veneţia de Jos. Nu se cunoaşte data precisă a ridicării ei, cert este însă că ea exista la 1700, când documentele consemnează faptul că biserica ortodoxă a satului a fost dată în folosinţa celor care au trecut la greco-catolicism, credincioşii ortodocşi rămânând fără lăcaş de cult. Biserica, monument istoric, a avut atât pictură interioară cât şi exterioară. Clopotniţa era cândva o construcţie separată, însă în 1899, cu ocazia renovării, în locul ei s-a construit turnul actual. Pentru că zidul nordic s-a deplasat, cupolele naosului s-au surpat şi în locul lor s-a construit un tavan de scândură. În 1948, lăcaşul de cult a revenit în proprietatea Bisericii Ortodoxe, când interiorul a fost împodobit cu pictură realizată în frescă. Biserica „Adormirea Maicii Domnului" a fost zidită începând cu vara anului 1790 din piatră şi a fost terminată în 1796 . Tradiţia spune că vechea clopotniţă s-a prăbuşit spre asfinţit, iar după 1801 a fost construit turnul actual, puţin mai la vest decât locul iniţial, prelungindu-se astfel şi naosul, fapt dovedit prin lipsa de pictură pe această porţiune. Biserica a fost pictată de către pictorul Teodor Zugravul împreună cu fiii săi, iar ca şi element deosebit prezintă o reprezentare, pe exterior, a Adormirii Maicii Domnului, hramul acestui lăcaş de cult. Biserica, declarată monument istoric, a fost renovată şi consolidată în 1930, iar în ultimii ani au fost efectuate din nou alte lucrări de reparaţii.

Biserica Greco-Catolică

Biserica Greco-Catolică cu hramul Cuvioasa Paraschiva din Comăna de Jos prezintă o volumetrie specifică secolului al XVII-lea. Elementele de arhitectură care o compun, naos, pronaos, altar, pot fi datate intre 1630 – 1650 fiind tipice pentru această perioadă de construcţie a bisericilor româneşti din Transilvania. Argumente istorice probează această datare. In jurul anului 1645 biserica era deja ridicată întrucât Matei Basarab domnul Ţării Româneşti, în cadrul politicii sale de sprijinire a ortodoxismului românesc (la acea data biserica fiind ortodoxă) din Transil¬vania donează cărţi bisericeşti odoare şi odăjdiile indispensabile serviciului religios.[11] Bolţile naosului şi pronaosului tot aşa ca şi a altarului din biserca Comăna de Jos urmează fidel „croiala” bolţilor din bisericile de lemn. Aceste asemănări duc la concluzia că la clădirea bisericii, meşterii au urmat intenţionat felul de clădire al lăcaşului de lemn, fiindcă nu cunoşteau încă biserici răsăritene de zid, care să le fi servit de model. În funcţie de planimetria monumentului se consideră că zidirea acestei sfinte biserici poate coborî în timp, de la acest an, cu mai mult de un veac (secolul al XVI-lea, cca. 1500 – 1525).

Rezervația Piatra Cioplită

Rezervația peisagistică Piatra Cioplită. Coloanele de bazalt, monument al naturii situate în amonte de Comăna de Sus, pe versantul stâng al văii pârâului Făget alcătuiesc o arie geologică protejată cu o suprafață de 1 hectar. Reprezintă cel mai sudic punct al erupțiilor bazaltice din munții Perșani al neovulcanismului din perioada Pliocen - Cuaternar de la noi din țară.

Cojocăritul şi ţesutul

Cojocaritul este un obicei specific satului făgărăşean, frumuseţea cojoacelor fiind recunoscută pe plan mondial. Femeile satelor făgărăşene păstrează şi astăzi şi practică ţesutul. Războaiele de ţesut sunt aşezate în camera de lucru a gospodăriilor făgărăşene pe tot parcursul lunilor de iarnă, când sunt ţesute cele mai diversificate obiecte, de la ţoale, la cârpe de perete şi ştergare, până la costume populare. Turiştii îşi pot achiziţiona astfel de obiecte şi, mai mult, pot învăţa din arta ţesutului poposind alături de îndemânaticile ţărănci. Pe 28 decembrie, in fiecare an, are loc in Sinca Noua festivalul cetelor de feciori din Tara Fagarasului.

Ziua eroilor

De Înălţare, în fiecare sat se comemorează eroii căzuţi în cele două războaie mondiale. La monumentele ridicate în memoria acestora care se găsesc în fiecare sat făgărăşean, se organizează parastase, elevii de la şcoli prezintă spectacole patriotice.